Vârful Omul (2505 m) este punctul de altitudine maximă al munţilor Bucegi şi in acelaşi timp un nod orografic din care se resfiră cele cinci culmi mai importante ale masivului: culmea principală, culmea Strunga, culmea Scara-Gaura, culmea Bucşoiului şi culmea Morarului.

Culmea principală, desprinsă spre sud din Vârful Omul, desparte Valea Prahovei de Valea Ialomiţei şi prin culmea Surlele-Brânduşa ajunge până la Moroieni, având o lungime de cca 24 km. În partea centrală, culmea se lăţeşte formând un platou (Platoul Bucegilor) cu o lungime de 10 km şi o lăţime de până la 3 km. De la Vârful Omul spre sud culmea cuprinde: Vârful Bucura Dumbravă (2503 m); Vârful Găvanele (2472 m); Colţii Obârşiei (2405 m); Şaua Sugărilor (2360 m); coama lată a muntelui Coştila; Platoul Bucegilor adâncit la mijloc şi mărginit la răsărit şi la apus de câte un şir de înălţimi: primul, şirul prahovean, al doilea, şirul ialomiţean. Şirul prahovean cuprinde munţii: Coştila (2490 m), Caraiman (2384 m), Jepii Mici (2143 m), Jepii Mari (2075 m), Piatra Arsă (2044 m), Furnica (2103 m), Vârful cu Dor (2030 m), Vânturiş (1942 m) şi Păduchiosu. Şirul ialomiţean cuprinde munţii: Babele, cu Vârful Baba Mare (2294 m), Cocora (2191 m), Pietrosul (1931 m), Lăptici (1872 m), Blana (1875 m), Nucetul (1861 m), Oboarele (1707 m), Dichiu (1713 m), între Babele şi Caraiman se adânceşte vâlcelul de la obârşia văii Jepilor; de la Babele spre sud, cele două şiruri de munţi sunt despărţite de Valea Izvorul Dorului, având un curs de la nord la sud; la nord de Muntele Vânturiş, valea coteşte brusc spre est, formează Cascada Vânturişului şi se vărsă în Valea Prahovei. Muntele Păduchiosu încheie şirul prahovean la sud de Muntele Vânturiş. Şirul ialomiţean continuă încă peste 10 km prin culmea Surlele-Brânduşa.

Culmea Strunga porneşte din Vârful Găvanele iniţial spre vest dar după un scurt segment se orientează spre sud şi formează împreună cu culmea principală o uriaşă potcoavă deschisă spre sud. Culmea Strunga cuprinde munţii: Doamnele (2402 m). Guţanul (2246 m), Bătrâna (2181 m), Colţii Ţapului (2168 m), Strungile Mari (2089 m), Şaua Strunga (1909 m), Strunguliţa (1968 m), Tătarul (1998 m), Deleanu (1904 m) Lucăcilă (1895 m), Lespezi (1686 m). Lungimea totală a culmii Strunga este de cca 18 km. Culmea Bucşa, desprinsă spre vest din Muntele Strunguliţa, face legătura cu masivul Leaota. Cele două culmi mari ale masivului prezintă spre Valea Ialomiţei culmi secundare scurte.

Creasta Morarului se desprinde din Vârful Omul spre est, începe cu un vârf puţin pronunţat, Capu Morarului (2501 m) şi sfârşeşte cu Acele sau Colţii Morarului.

Culmea Bucşoiului se desprinde din Vârful Omul spre nord, formează două şei: a Morarului şi Bucşoiului după care se înalţă în Vârful Bucşoiul (2492 m). Din acesta pornesc două ramificaţii: creasta Bucşoiului Mare spre nord şi creasta Bucşoiului Mic sau Creasta Balaurului spre est, aceasta sfârşind în şaua largă de la Pichetul Roşu.

Culmea Scara-Gaura se desprinde din Vârful Omul spre vest formând vârfurile Scara (2421 m) şi Lancia (2288 m). Din culmea Scara se ramifică spre nord creasta Padina Crucii între văile Mălăieşti (est) şi Ţigăneşti (vest). Vârful Scara este punctul de ramificaţie al cuhnilor Gaura (vest) şi Ţigăneşti (nord). Culmea Ţigăneşti prezintă vârfurile Ţigăneşti (2019 m) şi Velicanul (1902 m) şi culmile secundare Ciubotea şi Clincea orientate spre nord-vest.

Culmile Morarului, Bucşoiului şi Scara-Gaura cu ramificaţiile Padina Crucii. Ţigăneşti, Ciubotea şi Clincea sunt denumite de geografi „culmile nordice" ale masivului.

Impresionanta zonă de abrupt a munţilor Bucegi cuprinde versantul prahovean al culmii principale cu munţii Coştila, Caraiman şi Jepii Mici, culmile nordice şi versantul apusean al Culmii Strunga cu munţii Guţanul şi Grohotişul, întreaga zonă este favorabilă practicării alpinismului.

În contrast cu acest abrupt, versantul prahovean al muntelui Furnica prezintă pante favorabile practicării schiului.

 În jurul Vârfului Omul se adâncesc nouă văi glaciare. Trei dintre acestea se află la originea văii Ialomiţei: Valea Obârşiei, Doamnelor şi Sugărilor. Valea Cerbului se adânceşte spre est iar celelalte: Valea Morarului, Mălăieşti, Ţigăneşti, Ciubotea şi Gaura între culmile nordice.

Valea Ialomiţei, principala vale a munţilor Bucegi, cuprinde în bazinul ei mai multe văi, dintre care cea mai interesantă este Valea Horoabei. Cele mai importante văi din versantul prahovean sunt Valea Cerbului şi Valea Morarului, apoi văile: Albă, Jepilor, Urlătorilor, Babei, Peleşului, Zgarburei.

Un loc aparte îl ocupă văile de abrupt, prăpăstioase şi dificile, parcurgerea lor fiind posibilă folosind tehnica alpinismului. Astfel Valea Adâncă, Râpa Zăpezii, Vâlcelul Ţancurilor, Valea Poienii, Bujorilor şi Comorilor din Morar; văile din abruptul nordic şi estic al Coştilei: Priponului, Caprelor, Urzicii, Ţapului, Seacă a Coştilei, Verde, Mălinului, Gălbenelelor, Coştilei, toate afluenţi ai Văii Cerbului; Albişoarele şi Valea Seacă a Caraimanului, afluenţi ai Văii Albe; Valea Spumoasă, Seacă dintre Clăi şi Comorilor din bazinul Urlătorilor.

În partea nordică a masivului se află Valea Glăjăriei, Valea Ghimbavului în care debuşează văile Bucşoiului, Mălăieşti şi Ţigăneşti. La nord-vest masivul este brăzdat de văile Urlătoarea Mare, Mică şi a Clincii care formează mai jos Valea Porţii; la vest de Valea Gaura continuată cu Valea Cătunului şi a Şimonului; sub Strunga de Valea Grohotişului urmată de Bângăleasa şi Moieciul; Valea Brăteiului separă Bucegii de masivul Leaota. În sud Valea Ialomicioarei delimitează masivul Bucegi de Gurguiatu.